„Densitatea textului Norei Iuga integrează nu doar voci, frânturi de cotidian, poezie, ci și trup, mult trup. Și sex. Nu întâmplător: sexul — pulsiunea primară — nu cunoaște limita ordinii venite de undeva de sus. Textul nu este nimic altceva decât replica literară a inconștientului: o producție care nu cunoaște legea ca ordine venită de sus, impusă din afară, ci care se desfășoară vital, impulsiv… Nicăieri n-a provocat Nora Iuga mai mult cititorul la lectură ca în Lebăda cu două intrări. Autoarei Nora Iuga îi place să se joace. Nu-i dă mâna să-și țină prea mult cititorul la respect. Nora Iuga este un scriitor lumesc. De-a lungul unei opere, Nora Iuga a alternat jocuri, joacă, a făcut un joc de fort-da cu propriul ego (traducând multe cărți, în umbra cărora s-a așezat). Dintre toate piesele acestui puzzle, Lebăda cu două intrări rămâne proiectul ei literar cel mai radical. Clipa în care ninsoarea de iarnă, ploaia de mai, cromatica agonică de toamnă și clipoceala de vară s-au revoltat. Trebuie să admit, avem aici un text extrem(ist). La cât de balcanică și romantică ne este literatura, codul roșu înscris în Lebăda cu două intrări poate fi anunțat ca eveniment major la toate «posturile de radio și televiziune» din limba română.” (Alexandru Matei)
