Kesan
- SKYlarmembagikan kesanbulan lalu
👍Layak dibaca - Mickeymembagikan kesan6 bulan yang lalu
👍Layak dibaca🎯Bermanfaat💞Romantis🚀Sangat menarik💧Menyentuh
Kutipan
- b4153725320membuat kutipantahun lalu
He let out a deep moan, part animal, part man. “Yes.”
I sucked the taste of him from my finger. “And because I was to be your sister?”
His body quaked, his cock spasmed at the words. He didn’t need to speak. I saw it all.
“Your sister,” I whispered, "who you drove to the park. Your sister who you made spread her legs in your car and fuck herself.”
He closed his eyes and dropped his head backward. “Fuck, yes.”
“You want that again, Nick?” I whispered. “You want to see me in your car, my legs open, my white panties yanked aside?”
He came with a long groan, cum shooting to splash against his stomach.
Fuck, if my own body didn’t pulse and tighten with the image. I’d never seen anything so carnal.
Beep. A text splashed across the screen.
Natalie: Baby please…
The sight of her name hit me like a slap. I flinched and stepped backwards as Nick opened his eyes.
“What?” he groaned, and pushed upwards, concern flaring in his eyes.
I couldn’t stop the jealousy from stealing me away from the moment we’d just shared. “It seems your girlfriend didn’t take the hint,” I snarled. “Maybe you weren’t as clear as you said you were.”
Then I turned and stormed out of the room as my own phone vibrated in my pocket. I reached for it as pain stabbed through my chest.
“Ryth!” Nick called as I slammed his door closed. “For fuck's sake, Ryth!”
But I didn’t want to speak to him, not now. I headed for my bedroom, the only place of sanctuary I had, and slammed the door behind me.
“Fuck off, Nick,” I growled as the heavy thud of his footsteps rang out. “I’m warning you, just leave me alone.”
I gripped my phone and sat down on the end of the bed. Deep down, I knew I was being irrational, that if she was pleading with him, that he’d made it more than clear he was done.
Still, I couldn’t stop the pain, or that overwhelming feeling of helplessness.
Beep.
My phone sounded again. I dragged my thumb across the screen and unlocked it.
Gio: If you want the information, then you need to see me.
What?
I scrolled down, reading the previous texts.
Gio: Lazarus held back the truth about your dad. He’s alive. He’s asking for you. But I’ll only talk to you, Ryth, not your fucking asshole brothers. So, if you want to know, then it needs to be done in secret and tonight.
I reread the message, my pulse thundering as my phone beeped again.
Gio: It’s now or never. Come to the address I sent. I’m waiting right now.
Nick’s heavy steps sounded before the slam of his bedroom door. “Fuck you, Natalie!” he screamed. “Fucking bitch!”
My brother raged as I shoved upwards, my heart in the back of my throat. I couldn’t stop staring at the text. If you want to know, then it needs to be done in secret…and tonight.
Dad…
If he was out there, I had to know he was safe. I went to my door and quietly turned the handle. But if I told Nick, there was no way Gio would talk. Not after what they’d done. I could be there and back before they knew.
Only then I’d know where dad was…
That thought drove me as I crept past NicA scos un geamăt adânc, parțial animal, parțial om. "Da.”
I-am supt gustul din deget. "Și pentru că trebuia să fiu sora ta?”
Corpul i s-a cutremurat, penisul i-a spasm la cuvinte. Nu avea nevoie să vorbească. Am văzut totul.
"Sora ta", am șoptit, " pe care ai condus-o în parc. Sora ta pe care ai făcut-o să-și desfacă picioarele în mașină și să se fută.”
A închis ochii și și-a lăsat capul înapoi. "La naiba, da.”
"Vrei asta din nou, Nick?"Am șoptit. "Vrei să mă vezi în mașina ta, cu picioarele deschise, cu chiloții albi smulși deoparte?”
A venit cu un geamăt lung, împușcându-se cum să se stropească de stomac.
La naiba, dacă propriul meu corp nu pulsează și nu se strânge cu imaginea. Nu mai văzusem niciodată ceva atât de carnal.
Beep. Un text stropit pe ecran.
Natalie: iubito, te rog…
Vederea numelui ei m-a lovit ca o palmă. Am tresărit și am făcut un pas înapoi când Nick a deschis ochii.
"Ce?"el a gemut, și împins în sus, îngrijorare evazată în ochii lui.
Nu am putut opri gelozia să mă fure din momentul în care tocmai am împărtășit. "Se pare că prietena ta nu a luat aluzia", am mârâit. "Poate că nu ai fost atât de clar pe cât ai spus că ești.”
Apoi m-am întors și am ieșit din cameră în timp ce propriul meu telefon vibra în buzunar. M-am întins după ea în timp ce durerea mi-a înjunghiat pieptul.
"Ryth!"Nick a sunat când i-am trântit ușa închisă. "Pentru numele lui Dumnezeu, Ryth!”
Dar nu am vrut să vorbesc cu el, nu acum. M-am îndreptat spre dormitorul meu, singurul loc de sanctuar pe care îl aveam și am trântit ușa în spatele meu.
"La naiba, Nick", am mârâit în timp ce răsuna zgomotul greu al pașilor lui. "Te avertizez, lasă-mă în pace.”
Mi-am apucat telefonul și m-am așezat la capătul patului. În adâncul sufletului, știam că sunt irațional, că dacă ea îl implora, că el a spus mai mult decât clar că a terminat.
Totuși, nu am putut opri durerea sau acel sentiment copleșitor de neputință.
Beep.
Telefonul meu a sunat din nou. Mi-am târât degetul mare pe ecran și l-am deblocat.
Gio: dacă vrei informații, atunci trebuie să mă vezi.
Ce?
Am derulat în jos, citind textele anterioare.
Lazăr a reținut adevărul despre tatăl tău. Trăiește. Întreabă de tine. Dar voi vorbi doar cu tine, Ryth, nu cu frații tăi nenorociți. Deci, dacă vrei să știi, atunci trebuie făcut în secret și în seara asta.
Am recitit mesajul, pulsul mi-a tunat în timp ce telefonul mi-a sunat din nou.
E acum ori niciodată. Vino la adresa pe care am trimis-o. Aștept chiar acum.
Pașii grei ai lui Nick sunau înainte de trântirea ușii dormitorului său. "Du-te dracului, Natalie!"a țipat. "Târfă nenorocită!”
Fratele meu s-a înfuriat în timp ce mă împingeam în sus, cu inima în ceafă. Nu mă puteam opri să mă uit la text. Dacă vrei să știi, atunci trebuie făcut în secret...și în seara asta.
Tata…
Dacă era acolo, trebuia să știu că era în siguranță. M-am dus la ușa mea și am întors liniștit mânerul. Dar dacă i-aș spune lui Nick, Gio nu ar putea vorbi. Nu după ce au făcut. Aș putea fi acolo și înapoi înainte ca ei să știe.
Numai atunci aș ști unde a fost tata…
Acest gând ma condus ca m-am strecurat trecut Nic - SKYlarmembuat kutipanbulan laluBut this time, I held my head up.
After all…I was now a Banks - b4153725320membuat kutipantahun lalufuck in. We need to leave now.”
He looked into the rear-view mirror, making me glance at the street behind him. “Is someone following you?”
“What the fuck do you think?” He shoved the car into gear and slowly rolled forward. “Stay the fuck here if you want, but we’re all leaving…now.”
“Wait!” I lunged, throwing myself into the passenger seat.
Tobias. Nick. Caleb. They were all that drove me. “They boys…they’re leaving?”
“We all are, it’s not safe here. Not anymore.” He punched the accelerator and jerked the wheel, tearing the car around in a U-turn before accelerating hard.
I scrambled for my seatbelt. “Why, what the hell happened?”
He was stony, his gaze fixed on the road ahead. Panic moved in…my mind raced, conjuring images I didn’t want to believe. All I cared about was them…
“Are they hurt?”
“Who?” Creed jerked that hard glare my way.
“The boys, Nick, Tobias, and Caleb?”
He just shook his head, but it wasn’t convincing. I looked at the mess on his shirt. The smear was too big to be just a cut…but a stab wound? “Whose blood is that, Creed?”
He didn't answer.
“Creed.” Terror moved in, clenching my belly, making my mouth dry. “Tell me now.”
I grabbed my phone, thumbing the screen, but he lashed out and snatched it from my hand as he stabbed the button for his window.
It was gone before I knew it, sailing through the air to hit the road behind us.
“What the fuck, Creed!” I screamed, shoving up in my seat.
“You don’t need it.” He clenched his fists around the wheel and kept driving, taking us where, I didn’t know.
I snapped my gaze to him. “What do you mean ‘I don’t need it’?”
He just drove, pushing the Mercedes harder as we took corners, the tires squealing. I shoved my hand against the seat, pushing myself as far away from him as I could. “You’re scaring me.”
“You’ll understand,” he said, and braked hard.
I searched the street, seeing a large metal warehouse hurtling toward us, the towering security gate open, the roller door already up.
“Tell me what’s happened. Are they in there? Is Tobias in there?”
“Yes,” he answered. “They’re waiting for you.”
I was desperate to call them, desperate to understand as the car hit the entrance and headed to the open door of the warehouse. Darkness swallowed the car, blinding me as Creed switched off the engine.
I had no choice but to follow as he yanked open his door and climbed out.
“Nick?” I called, stepping out. “Tobias?”
My head still throbbed, but fear burned inside me as I left the car door open. “Caleb…Caleb, where are you.”
“In here, Ry,” mom called.
“Mom?” I surged forward, searching for her in the dark.
Something shifted in the shadows, black on black.
“Over here, honey,” mom called, tearing my focus to the left. I moved carefully forward, still not seeing well in the darkness. “Mom, what’s going on?”
“It’s okay,” she said as she stepped forward.
But she didn't open her arms to hug me. Instead, she just stood there, her arms by her sides, gripping her phone in one hand.
Creed’s footsteps rang out asdu-te dracului. Trebuie să plecăm acum.”
Se uită în oglinda retrovizoare, făcându-mă să mă uit la strada din spatele lui. "Te urmărește cineva?”
"Ce dracu crezi?"A împins mașina în viteză și s-a rostogolit încet înainte. "Stai dracului aici dacă vrei, dar plecăm cu toții ... acum.”
"Stai!"M-am aruncat, aruncându-mă pe scaunul pasagerului.
Tobias. Nick. Caleb. Ei au fost cei care m-au condus. "Ei băieți ... pleacă?”
"Cu toții suntem, nu este sigur aici. Nu mai."A lovit acceleratorul și a smucit roata, rupând mașina într-un viraj în U înainte de a accelera puternic.
Mi-am luat centura de siguranță. "De ce, ce naiba s-a întâmplat?”
Era pietros, cu privirea fixată pe drumul din față. Panica sa mutat in...my mintea a alergat, evocând imagini pe care nu voiam să le cred. Tot ce mi-a păsat au fost ei…
"Sunt răniți?”
"Cine?"Creed a smucit acea strălucire tare în felul meu.
"Băieții, Nick, Tobias și Caleb?”
El doar clătină din cap, dar nu a fost convingător. M-am uitat la mizeria de pe cămașa lui. Frotiu a fost prea mare pentru a fi doar o tăietură...dar o rană prin înjunghiere? "Al cui sânge este acela, Creed?”
Nu a răspuns.
"Creed."Teroarea s-a mutat, strângându-mi burta, făcându-mi gura uscată. "Spune-mi acum.”
Mi-am luat telefonul, aruncând ecranul, dar el s-a aruncat și mi l-a smuls din mână în timp ce înjunghia butonul pentru fereastră.
A dispărut înainte să-mi dau seama, navigând prin aer pentru a porni la drum în spatele nostru.
"Ce naiba, Creed!"Am țipat, împingându-mă pe scaun.
"Nu ai nevoie de ea."Și-a strâns pumnii în jurul volanului și a continuat să conducă, ducându-ne unde, nu știam.
Mi-am aruncat privirea spre el. "Ce vrei să spui" nu am nevoie de ea"?”
El doar a condus, împingând Mercedes-ul mai tare în timp ce luam viraje, anvelopele scârțâind. Mi-am împins mâna pe scaun, împingându-mă cât de departe de el am putut. "Mă sperii.”
"Veți înțelege", a spus el, și frânat greu.
Am căutat pe stradă, văzând un depozit mare de metal care se îndrepta spre noi, falnica poartă de securitate deschisă, ușa rolei deja ridicată.
"Spune-mi ce s-a întâmplat. Sunt acolo? Tobias e acolo?”
"Da", a răspuns el. "Te așteaptă.”
Eram disperat să-i sun, disperat să înțeleg cum mașina a lovit intrarea și s-a îndreptat spre ușa deschisă a depozitului. Întunericul a înghițit mașina, orbindu-mă în timp ce Creed a oprit motorul.
Nu am avut de ales decât să-l urmez în timp ce el deschidea ușa și ieșea afară.
"Nick?"Am sunat, ieșind. "Tobias?”
Capul meu încă bătea, dar frica ardea în mine când am lăsat ușa mașinii deschisă. "Caleb...Caleb, unde ești.”
"Aici, Ry", a sunat mama.
"Mamă?"Am urcat înainte, căutând-o în întuneric.
Ceva s-a schimbat în umbră, negru pe negru.
"Aici, dragă", a sunat mama, rupându-mi atenția spre stânga. M-am mutat cu grijă înainte, încă nu văd bine în întuneric. "Mamă, ce se întâmplă?”
"Este în regulă", a spus ea în timp ce făcea un pas înainte.
Dar nu și-a deschis brațele ca să mă îmbrățișeze. În schimb, ea doar stătea acolo, cu brațele în lateral, apucându-și telefonul într-o mână.
Pașii lui Creed au sunat ca
