Fără a propune o terminologie aristotelică bine precizată pe teritoriul limbii române, transpunerea de față reprezintă un moment important în raportarea românească la opera Stagiritului.

Traducere de Ștefan Bezdechi efectuată după textul grec publicat de W. Christ în colecția „Teubner“, Lipsca, 1906. Pentru realizarea ei au fost utilizate următoarele surse:

Die Metaphysik des Aristoteles, traducere în limba germană de J. R. V. Kirchmann, apărută în două volume și prevăzută cu note ample în colecția „Philosophische Bibliothek“, numerele 38 și 39, la Berlin, în 1871;Aristoteles, Metaphysik, traducere în limba germană de Adolf Lasson, în care cele patrusprezece cărți ale Metafizicii sunt așezate într-o rânduială mai logică decât așa cum au fost transmise în originalul grec, traducere apărută în 1924, la Jena;Aristote, Métaphysique, traducere în limba franceză de J. Tricot, cu o prefață de A. Diés, apărută în colecția „Bibliothèque des textes philosophiques“, J. Vrin, la Paris, în 1933.

La marginea textului a fost trecută paginația ediției Bekker, după care se fac în mod obișnuit citațiile din opera lui Aristotel.

Confruntarea traducerii a fost făcută de prof. Aram M. Frenkian.

Aristotel

Buku